Porțile Raiului sunt închise

Trenuri grăbite pleacă pe rând

Din gări învechite cu șine ruginite,

Drumurile-s lungi până la destinații,

Oamenii fac incantații la lună, la stele,

Ferestrele spre cer sunt acoperite
De zăbrele;

Dansează iele pe câmpuri cu maci,

Fasolea și tomatele se usucă pe araci,

În Horoscop apar alți scorpioni și raci,

Iadul de pe pământ e plin de draci.

Din zori până-n seară

Tristețea coboară pe o scară
Aproape ruptă

În lumea tăcută din povești,

Boierii se plimbă în calești de aur,

Iubirea nu mai e considerată tezaur;

Se ridică bariere, se trec frontiere,

Democrația se confundă cu haosul,

Adaosul de sare pe răni și în mâncare

E un pericol foarte mare;

Plânge turma de mioare,

Cereri de eliberare

Din închisoarea durerii

Sunt cam greu de aprobat

De singurul acrobat cu chip ciudat,

Care se distrează la amiază

Pe seama mulțimii de nevoiași

Care n-au sub mâneci ași.

Câmpia fericirii e stearpă,

În fiecare zi se rupe o harpă,

Vioara inimii a tăcut demult,

Aripile îngerilor s-au frânt în zbor;

Timpul trece nepăsător pe lângă noi,

Dintr-un război, sărim în alt război,

Au mai murit câțiva porumbei ai păcii

De când zevzecii se cred împărați;

Cu suferința ne-am făcut frați,

Ne înjurăm reciproc de mamă,

Visele frumoase se destramă

Ca puloverele de lână

Când apare câte o furtună din senin

Care ne umple sufletele de venin.

Ce chin, ce jale… clipe fatale!

Tălpile goale ne sunt crăpate,

Inimile ne sunt îndoliate

Din cauza vieții de coșmar;

Bat clopote de disperare,

Plouă cu lacrimi amare

De la munte până la mare,

Focurile dorințelor au fost stinse,

Speranțele au fost ucise,

Porțile Raiului sunt închise.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri