Nu de acum...

Demult am înțeles 

Că sunt un suflet neînțeles,

Doar tu mă citeai printre rânduri,

Îmi ghiceai zecile de gânduri,

Nici n-apucam 

Să îți spun "Te iubesc",

Imediat în șoaptă,

Tu îmi spuneai "Te doresc".

Nu de acum, de ani de zile,

Am aprins focuri, fitile,

Am pus timbre rare 

Pe fiecare scrisoare

În care ți-am spus tot ce mă doare;

Iubirea-mi mare nu dispare 

Ca puful de la păpădii

Din colțul ascuns al inimii mele,

Nici din sufletu-mi plin de dor...

Nu mi-e ușor să merg 

Pe-un coridor destul de lung,

Vreau să ajung la ușa inimii tale,

Să o scot din balamale,

Să rup jaluzelele verticale

Care acoperă fereastra ta.

Nu este zi cu soare-n viața mea

Dacă nu îmi ești alăturea,

Nopțile sunt prea întunecate

Pentru visele-mi colorate

În care mereu te integrez;

Cu tine-aș vrea de-a pururi să dansez,

Să nu mai patinez pe gheața tristeții,

Hai să dărâmăm pereții singurătății,

Să ne bucurăm de anii tinereții

De care beneficiem pe termen limitat!

Nu de acum, demult te-am adorat

Ca pe un zeu neînfricat,

M-am minunat de fiecare dată
Când am stat față în față, 
Ca doi îndrăgostiți, 
De dimineață, la cafea;

De când ți-am văzut privirea senină

Mi-ai devenit lumină pe a vieții cărare,

Scut de apărare împotriva greutăților,

Pavăză contra curenților de aer poluat,

Pod suspendat peste orice râu tulburat.

Nu de acum,
De când ne-am întâlnit prima dat'
Te iubesc cu adevărat, 
Mai presus de cuvinte, 
Mai presus de orice,
Te rog, nu mă întreba de ce;

Inima îmi dă cam des câte un ghes,

Îmi spune că tu ești cel ales,

Al meu destin, floare superbă de crin,

Burete care-mi șterge 

Fiecare lacrimă, fiecare suspin.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de Amor