Și marinarii se pot îneca

Apa trece, pietrele rămân,

În urma noastră, dâre de fum

Se pierd încet în zare,

Păsările migratoare

Pleacă în lumea mare,

Semne de întrebare avem destule,

Promisiunile făcute ieri,

Astăzi sunt nule.

Barca plutește pe valuri ușor,

Un crucișător se întoarce la țărm,

Eu nu pot să dorm, mă uit la stele,

Număr minutele, orele care trec,

Mă plimb în același cerc ovalizat

De când soarele a plecat la culcare.

Cine se scoală de dimineață,

Nu știu unde poate ajunge

Când lumina din suflet se stinge,

Poate în altă viață,

Am râs amândoi de iubire

Ca de o paiață... Acum,
Eu nu pot face față singurătății,

Pe tine te învăluie ceața tristeții.

Mi-e dor de tine, de gura ta,

De degetele-ți fine,  

Alunecând pe pielea mea!

Aș da un dolar pentru o țigară,

Pentru o adiere blândă de vară

Și pentru un fior de dor

Care să mă facă să simt că zbor

Alături de tine, drag călător

Din visele-mi pline de culoare.

Cine are noroc, are cu duiumul,

Pe lângă noi a trecut Taifunul,

Ne-am panicat puțin,

Căci e amar vinul de pelin

Când îl bei fără să vrei;

Florile de tei s-au scuturat,

Iubirea ne-a condamnat la tăcere,

Suntem ca două emisfere,

Eu cea de Nord… Tu, cea de Sud;

Frunzele de dud s-au uscat,

Eu nu mai râd, tu plângi neîncetat,

Fericirea s-a baricadat într-un careu,

Raza de speranță e plecată în turneu.

Nu sunt de vină eu, nici tu,

Dacă bate vântul ca nebunul

Pe tărâmul nostru fermecat,

De vină e timpul și depărtarea,

Neîncrederea, uitarea;

Când e furtună pe Marea iubirii,

Unele vapoare se pot scufunda,

Dacă nu au veste de salvare

Chiar și marinarii se pot îneca.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Aromă de Amor