De dorul tău, de dragul tău

De dorul tău,
Ard ca o candelă aprinsă în noapte,
Aș vrea să-mi fii aproape,
Căci mă topesc încet, ca o lumânare,
Când vântul îmi bate tare în ferești.

Demult, mi-ai spus că mă iubești
Cum n-ai iubit pe nimeni, niciodată,
Că doar lângă mine 
Viața ți se pare minunată;

Eu te iubesc cu inima curată,
Fără tine sunt ca o casă dărâmată,
Nu am niciun stâlp de susținere, 
Nu am cu cine să împart bune și rele;

Tu ești grădina mea 
Cu micșunele,
Cu ghiocei și toporași,
Ador ochii tăi gingași
Și privirea-ți senină 
Ca o rază de lumină;

Ești dulce ca o amandină,
Ca o bomboană rafinată,
Ți-aș pune lumea toată la picioare,
Răsăritul meu de soare!

De dragul tău m-aș arunca în mare
Și aș ieși la mal 
Doar când m-aș cațăra pe val,
Te-aș lua de mână 
Când nu ar fi furtună,
Ne-am urca în Naveta spațială 
A iubirii,
Am zbura de pe pământ
Până pe Planeta fericirii, 
Aproape de Lună;

De dorul tău, inima-mi nebună 
O ia razna uneori,
Îți scriu zeci de scrisori sau bilețele, 
Mă dau cu ruj roșu 
Pe buzele-mi catifelate,
Pe batistele tale parfumate
Las mereu câte un pupic mare, nu mic.

De dragul tău iubitul meu,
Eu nu mai sunt eu,
M-am transformat în tine,
Ești nouăzeci și nouă la sută din mine,
Viața mea îți aparține,
Inima mea e a ta,
Doar pentru tine bate ea.


Autor ✍ Crisastemis 
Din Volumul - Aromă de Amor