Ultimele bariere

Neîncrederea

Te-a condamnat la tăcere,

Nici măcar nu mi-ai spus

La revedere, când ai plecat;

De-atunci, călătoresc cu mintea 

Prin lumea-ți plină de mistere,

Mă rătăcesc printre vise și himere

În fiecare albastră sau albă noapte;

Te caut pe poteci neumblate,

Dar te găsesc fără doar și poate

În toate versurile mele nevinovate, 

În sufletu-mi mare păstrate;

Uneori vreau libertate 

Căci Jugul iubirii e prea greu,

Mă rog la Dumnezeu

Să-mi dea putere

Să pot trece fără probleme

Peste ultimele bariere dintre noi.

Au trecut toamnele cu ploi,

Iernile cu zăpezi și cu noroi,

Va trece și primăvara în curând,

Mă voi trezi în toiul verii, singură,

Cu dorul de tine în inima-mi rănită

Și în al meu pătimaș gând.

Mă uit la pozele cu noi în fiecare zi,

Fac popas ceas de ceas

Pe drumurile bătătorite din trecut,

Mi-e dor de-al tău dulce sărut,

De buzele-ți catifelate,

De șoaptele-ți duioase de amor;

Nu mi-e ușor să urc și să cobor

De pe scara înaltă a fericirii

Când livezile nu mai sunt în floare,

Lacrimile amare, sau pline de sare

Au inundat micul meu univers,

Nu prea mai găsesc sens în nimic;

Uneori mă implic 

În jocuri copilărești,

Cu gândul că mă iubești 

Ca la început,

Îți scriu din când în când 

Câte-o scrisoare

La care îmi trimiți răspuns

Cam rar... Pe messenger, 

Îți trimit zeci de emoticoane,

Dar parcă totul e în zadar;

Vino iar, pe drumul 

Perpendicular cu iubirea,

Adu-mi un trandafir sau o lalea,

Te iubesc mai mult 

Decât îți poți imagina!

Nu e de vină soarta, nici eu,

Pe tine te-a ales sufletul meu,

De vină e inima mea, 

Doar pentru tine bate ea.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire