Mi-am pus pe umeri aripi de cocori,
Am naufragiat pe insula-ți de corali
Doar ca să stăm împreună
La umbra arborilor tropicali.
Doi matinali eram cândva,
Ne trezeam când clopotul iubirii bătea,
Soarele mereu strălucea
Pe cerul nostru albastru de catifea.
Fiecare poveste a mea
Cu tine începea și se termina,
Trupul meu se lipea de trupul tău
Când blândul alizeu ne sufla în plete;
Eram două suflete pereche,
Dansam adeseori pe muzica veche
A inimilor noastre
Care ajungea până dincolo de astre.
M-am adăpostit de-atâtea ori
În brațele tale
Când iernile infernale
Băteau la ușa mea,
Iubirea ta mi-a netezit calea
Spre Paradis,
M-ai dus pe tărâmul de vis promis,
Eu ți-am deschis drumul spre fericire.
Semnale de oprire,
Între noi nu au existat,
Amândoi am rezistat ispitelor,
Dorul călător s-a plimbat neîncetat
Din inima mea, în inima ta,
Săgeata lui Cupidon nu s-a rupt;
Iubirea n-a dispărut,
Nici n-aș fi vrut să dispară vreodată
Din inima-mi curată,
Tu ești cărarea-mi dreaptă spre Infinit,
Ești tot ce mi-am dorit,
Tot ce-mi doresc,
Te-am iubit și te iubesc...
Te voi iubi o veșnicie,
Iubirea pentru tine va fi o făclie
Care va arde neîncetat
În sufletu-mi imaculat.
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Aromă de Amor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu