Mi-e dor de tine ca de o ploaie rece,
Arșița verii, îmi dă dureri mari de cap,
Nu știu unde să mă duc,
Nu știu ce să fac!
Timpul trece, suferințele rămân,
În sufletu-mi nebun, focul iubirii arde
Mai rău ca lava unui vulcan,
Fiorul dorinței umblă ca un golan
Pe aleile aglomerate din mintea mea,
Mă doare inima,
Dar nu te pot scoate din ea.
Mi-e dor să te sărut,
Să te strâng la piept,
Să-mi pun capul
Pe umărul tău drept,
Să-ți mângâi părul
Negru de abanos,
Să-ți privesc chipul frumos
În fiecare dimineață și seară;
Aș vrea să nu dispară
Vraja dintre noi,
Să rămânem veșnic doi,
Să nu dăm niciun pas înapoi,
Să mergem înainte,
Să ne spunem mai des
Cuvinte de iubire,
Ca să putem trece mai ușor
Peste tristețe sau dezamăgire.
Mi-e dor de tine, fluture în zbor,
Ca de o apă limpede de izvor,
Vântul turbat a împrăștiat
Jumătate din semințele fericirii
De pe al inimii mele ogor,
Simt că mă topesc ușor,
Ca o lumânare,
Dacă stau prea mult la soare.
Mi-e dor de tine, stea călătoare,
Lumină lină pe a mea cărare,
Oază de fericire și de libertate,
Mă gândesc la tine zi și noapte,
Drumurile spre tine,
Momentan sunt blocate,
Florile din glastre,
Sunt aproape uscate.
Iubite, mi-e dor
De buzele tale roșii
Ca de cireșele coapte
În luna fierbinte a lui Cuptor,
Te iubesc prea mult,
Fără tine, simt că mor!
Ești trusa de prim ajutor
De care am nevoie,
Scânteie aprinsă,
Zare albastră necuprinsă,
Flacără nestinsă,
Fereastră deschisă spre viitor,
Cadou minunat,
De la zeul meu preferat, Amor.
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu