Poezia... viața mea

Versurile acestea, puse pe hârtie,

Sunt ca o spovedanie la Dumnezeu,

Că te iubesc, nu știu doar eu,

Știe de ani de zile lumea toată,

Inima mi-e dezbrăcată de timiditate,

Ești în gândurile mele zi și noapte.

Versurile acestea

Ca niște cireșe coapte
Dulci amărui,

Soarele cu razele-i 
Gălbui sau portocalii,

Norii albaștri, albi sau cenușii

Fac parte din decorul 
Nostru de amor,

Iubitul meu navigator

Care te-avânți în larg 

Când valuri uriașe se sparg 

La țărm de mare

În clipe de profundă visare.

Versurile acestea

Ca niște stele strălucitoare

De colțurile cărora mă agăț

Când vreau să te răsfăț,

Spun totul despre noi,

Nu suntem doi copaci uscați,

Cu fericirea suntem frați,

Iubirea ne este descătușare,

Magie, splendoare.

Versurile acestea

Fără semne de întrebare

Sunt scrise doar pentru tine,

Orizonturile mele sunt senine 

Datorită ție... Ești ca o viță de vie 
Cu struguri tămâiosi,

Deosebit de gustoși.

De fiecare dată când ne întâlnim

Ne privim în tăcere
Fără să ne plictisim,

Ochii-mi păcătoși

Se pierd în ochii tăi frumoși,

Ne iubim mai presus de fire,

Mai presus de cuvinte...

Versurile acestea
Scrise cu litere mărunte

Conțin iubire cât un munte
Și un ocean,

Sentimente profunde, foc, lavă, vulcan,

Tu înflorești în grădina inimii mele 

Ca un castan,

Îmi umpli sufletul de bucurie an de an,

Iubitul meu cu aer mediteranean!

N-am să renunț la tine niciodată,

Nici la iubirea-ți minunată,

Tu ești o capodoperă de artă,

Icoană în sufletul meu pictată,

Doar pentru tine-mi bate inima,

Tu ești poezia... viața mea!

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de Amor