Cheia fericirii mele

M-am obișnuit să scriu aproape zilnic
Ceva frumos despre tine
Pe caiete dictando, sau pe foi veline,
Ți-am scris numele pe pereți,
Am desenat pe-asfalt inimi și săgeți,
Arcul lui Cupidon s-a cam învechit,
Dar te-am iubit, te iubesc 
În continuare... Fără tine, 
Nu există soare în lumea mea.

Când focul iubirii e dogoritor,
Beau apă rece de izvor 
Ca să-mi mai sting o parte din dor.
Te ador! Uneori ești ca un actor, 
Ziua, prea vesel, noaptea, prea trist,
Lacrimi de ametist curg din ochii tăi
Când simți că ești 
Pe marginea prăpastiei;

Am mers adesea pe urmele pașilor tăi
Pe aleile trecutului, 
Cu gândul la dulceața sărutului 
Pe care mi l-ai dat, în noaptea rece 
Când a tunat și a fulgerat
Pe tărâmul nostru minunat de poveste,
Eu, eram fata cuminte, fără zestre,
Tu, erai prințul bogat,
Al viselor mele împărat.

Te-am așteptat la răscruci de timpuri,
A trebuit să fac popas prin amintiri
În toate cele patru anotimpuri,
M-am lovit de ziduri înalte,
Am rămas în fața unor porți ferecate,
N-am putut să deschid 
Prea multe lacăte;

Tu ești cheia fericirii mele,
Îmi pui pe umeri aripi de rândunele,
Îmi aprinzi în suflet mii de stele,
Pot să zbor... cu tine, 
Departe de dureri, departe de tăceri.
Ți-am scris numele cu litere de aur
În inima-mi mare, care te vrea,
Tu... ești eroul din fiecare carte a mea.



Autor ✍️ Crisastemis 
Din Volumul - Aromă de Amor