Numai la superlativ

Rămâi cu mine orice-ar fi,

Nu renunța la mine, nu mă părăsi, 

Din inima-ți mare nu mă goni,

Dărâmă zidurile tăcerii dintre noi,

Stai lângă mine de luni până joi, 

Chiar dacă norii negri ai tristeții

Vor mai aduce reci, sau calde ploi.

Spune-mi iubite, vrute și nevrute,

Minciuni multe, adevăruri crunte,

Scrie cu vechiul tău condei 

Pe foaia imaculată a sufletului meu

Că vom fi împreună mereu;

Vino la mine când e soare,

Să fugim în lumea mare,

Adu-mi o floare de cireș, 

Să mi-o pun în păr,

Fă-mi un covor verde

Din frunze de mohor

Pe care să pășesc ușor, 

Căci mi-este mult prea dor

De zâmbetul tău fermecător;

Invită-mă la un suc,

Sau la o cafea făcută la ibric

Fără să te temi de nimic,

Vreau să-mi fii ucenic, 

Să-ți fiu ucenică 

De luni până duminică, 

Vrei sau nu vrei,

Trebuie să studiem amândoi

Arta dragostei;

Ia-mă cu tine iubite,

Vreau să mă iei definitiv,

Pune-mi un nume fictiv, 

Folosește-mă ca pe un substantiv

Într-o carte Science-Fiction,

De care să vorbească lumea, 

Numai la superlativ.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire