Mai stai!

Îți spun din nou, din depărtare

Că te iubesc... până la soare!

Vreau să simți calda-mi îmbrățișare,

Și dulcea-mi sărutare, plină de dor,

Vreau ca iubirea-mi năucitoare

Să fie pata superbă de culoare

În oricare negru sau gri decor;

Îți scriu de zeci de ori că te ador
Pe poza-ți minunată 
De pe desktopul de la calculator,

Pe primele pagini 

Ale noului meu maculator

Și pe foile-mi veline,

Pe care le țin pe rafturi, în vitrine;

Inima mea vrea să suspine

Când nu ești lângă mine, 

Dar nu o las... Fac popas 

Printre amintiri, și le readuc la viață,

Căci ultima speranță, tu îmi ești;

Pentru tine, inventez povești,

Citesc articole despre personajele

Pe care tu le urmărești...

Mă zăpăcești când îmi zâmbești,

Când îmi spui că mă iubești,

Îmi dai aripi îngerești;

Tu plutești cu mine, eu zbor cu tine,

Până în Rai... Așa că... mai stai!

Nu pleca din lumea mea, nu te grăbi,

Nu fugi din ale mele frumoase poezii,

Căci pentru tine le scriu, 

Când sunt super fericită,

Sau când mi-e sufletul pustiu.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire