La tine iar mă chemi,
Blestemi timpul,
Căci e prea scurt,
Traseul iubirii noastre,
Trebuie să fie lung;
Florile de crâng nu s-au uscat,
Trebuie să le udăm pe înserat
Cu lacrimile de bucurie
Pe care sufletele noastre le-au vărsat;
Când cerul fericirii e înseninat,
Ajung în brațele tale, neapărat,
N-am uitat clipele de vis,
Când ne-am plimbat prin Paradis;
Mi-e sufletul deschis mereu,
Și inima mi-e ca o carte,
Poți să mă citești în totalitate,
Sau doar pe jumătate,
Dacă te plictisești;
Știu că mă iubești,
La fel de mult
Cum te iubesc și eu,
Ai fost și vei fi mereu,
Darul meu divin de la Dumnezeu.
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu