Drumuri perpendiculare

Prin aerul rece al serii

Se simte miros de iarbă crudă, 

Stropi mari de ploaie
Din cerul negru, cad pe pământ,

Parfumul iubirii, e risipit în vânt,

Se scutură salcâmii,

Pe tărâmul viselor 

E liniște, ca de mormânt.

Plouă de ieri, din amurg,

Frunzele plâng, florile suspină,

S-a mai uscat o rădăcină de stejar,

Cuvintele duioase 

Au fost scoase din vocabular.

Lumea-i ca un furnicar,

Drumul lung sau scurt al vieții

E perpendicular cu drumul tristeții,

Prăpastia singurătății e cam adâncă,

Fericirea, apare și dispare ca o nălucă.

Suferințe, căințe... avem destule,

Promisiunile de ieri, astăzi sunt nule,

Când va veni iarna grea

Va mai fi îngenuncheat sufletul cuiva,

Inima altcuiva va îngheța,

Focul dragostei, aprins demult, cândva,

Poate fi stins într-o clipă de ura cea rea.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de Amor