Bunătatea ți-e cărare spre Infinit,
În nopțile iernilor geroase
La pieptul tău vânjos m-am cuibărit,
În brațele tale calde mă voi adăposti
În zilele pustii, în fiecare clipă grea.
Ești cuib de rândunea,
De berze, de porumbei,
Din ochii tăi sar zeci de scântei
Care aprind într-o secundă ochii mei,
Te-asemeni cu floarea de tei,
Suavă, delicată, parfumată;
Ți-e inima îmbrăcată
În voaluri roșii de mătase,
Doar sentimente frumoase
Pentru tine, eu nutresc,
Ești muzică divină, cântec îngeresc;
Stelele toate strălucesc
Atunci când ești în preajma mea,
Inima-mi tresaltă de bucurie
Când îmi spui de o mie de ori
Că mă iubești până la cer;
Când te apropii de mine ușor,
Dispare orice nor
Din sufletu-mi plin de dor,
Când îmi mângâi obrajii rumeni,
În grădina fericirii înflorește un bujor.
Tu mă faci să simt că pot să zbor,
Răspândești în eter
Aromă intensă de amor,
Aduci raze aurii de soare
În oricare gri decor.
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Aromă de Amor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu