Din suflet cu iubire,
Pe toate ție le dedic,
N-am să revendic nimic, niciodată,
Căci inima mea, e a ta,
Până și viața, ți-o datorez.
În nopțile în care te visez
Ca pe cel mai înfocat amorez,
Vreau să fentez timpul,
Să stau mai mult cu tine,
Dar tu dispari, și-apari când vrei,
Îmi pui pe umeri aripi de porumbei,
Mă duci înapoi în timp,
În legendele cu zei.
În diminețile
Când flacăra dorinței arde,
Aș vrea să ne iubim
Prin vechi mansarde,
Apoi să ne plimbăm pe bulevarde
Ținându-ne de mână...
Când inima îmi bate ca o nebună
Vreau să ne sărutăm cu pasiune,
Să nu existe disensiune între noi,
Să ne bucurăm din plin
De frumusețea dragostei.
Dacă pe Marea Fericirii
Va fi vreodată furtună,
Dacă din Cerul iubirii
Vor curge lacrimi, o dată,
Sau de mai multe ori pe lună,
Vom lupta cot la cot,
Vom rămâne împreună,
Ne vom face viața cât mai bună.
În aceste poezii,
Scrise-n fiecare săptămână,
Nu există niciun dram de minciună,
Căci te iubesc
De pe pământ până la cer,
Până dincolo de Lună.
Din dorurile-mi toate
Pe care le-am strâns în suflet
Ani la rând,
Am să fac un covor de flori Înmiresmate
Pe care-am să-l aștern
La picioarele tale, în curând.
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu