Muză, vers... Univers

Într-un castan cu frunze dese

Păianjenul își țese pânze mari,

Doi arbori seculari 

Sunt trântiți la pământ,

Dansează frunzele în vânt...

Din când în când

Se-aude un zgomot surd,

E zgomotul urât al durerii,

Lacrimile cerului nu s-au uscat

Ca nufărul imprimat 

Pe bluza mea de in;

În aer se simte parfum de crin regal,

Dar parcă e dezastru universal,

Pasărea Paradisului nu mai zboară,

Nori negri îmbibați cu apă chioară

Acoperă țărmurile mărilor albastre,

Viețile noastre atârnă de un fir de păr.

Uneori aș vrea să zbor ca timpul,

Să mă iau la întrecere cu el, 

Căci prea iute fuge,

Ca un armăsar tânăr pur-sânge,

Inima mea, de dorul tău se frânge,

Focul iubirii nu se stinge,

Caii mei putere merg 

Și la trap și la galop.

Am în suflet un snop de amintiri 

Cu miros îmbătător de trandafiri,

Sentimentele-mi sunt îmbrăcate

În halate frumoase de mătase,

Sunt infinite șanse să fim împreună;

Iubirea ta, mi-e rază 
De soare și de lună,

Barcă de salvare, realitate, visare,

Muză, vers... Univers plin de culoare.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de Amor