Când luminile se sting

Noaptea, când luminile se sting,

Focurile din noi doi se aprind,

Te prind de mână ca într-un joc,

Iubirea își face loc în inima mea,

Inima ta bate ca o nebună.

Sub clarul minunat de lună,

Începe iar o furtună 

A declarațiilor de-amor,

Tu-mi spui că mă iubești,

Eu îți spun că-mi ești 

Drum cu unic sens,

Muză, Poezie, Univers.

Când simt pe buze

Dulceața sărutului tău

Mă topesc instantaneu ca un jeleu

Lăsat prea mult la căldură,

De dragul tău, sufletul meu 

Îndură orice temperatură,

Iubirea-mi pentru tine n-are măsură.

În camera noastră obscură

Cu perdele roșii de mătase,

Draperiile sunt trase de la ora șase,

Ne iubim, din amurg până în zori,

Ajungem pe tărâmuri de poveste,

Trecem peste inhibiții, peste emoții,

Deschidem lacătele porților ferecate,

Ne potolim setea din zi, din noapte,

Bând Apă vie, din Oaza de iubire,
De fericire și de libertate.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire