Timpul nu are radar

Când soarele, timid răsare,

Și chipu-i luminos 

Se oglindește în mare,

Aș vrea să-ți bat la poarta inimii, 

Căci știu c-are zăvor,

Poate ai nevoie de-ajutor

În clipele-ți de singurătate.

Când clopotul iubirii bate,

Aș vrea să-mi vii în vise,

În miez de noapte, 

Sau în zori de zi,

Să-ți șterg de pe obraz 

Lacrimile argintii;

Dacă ai ști cât te doresc,

Nu ai mai sta pe gânduri,

Mi-ai scrie sute de rânduri, 

Cum îți scriu și eu, iubitul meu;

E drumul greu până la tine,

Dar dragostea mă ține în priză

Chiar dacă sunt în criză de timp,

Te iubesc din ce în ce mai mult,

Nici dac-aș vrea, n-aș putea să te uit!

Fără tine, sunt 

Ca un fluture fără aripi

Legănat de vânt,

Nu mai știu ce fac, 

Nu mai știu cine sunt,

Nu pot să mă bucur 

De frumusețea niciunui anotimp;

Primăvara-i pe sfârșite,

Vara se apropie cu pași grăbiți,

Eros îmi trimite săgeți ascuțite,

Dorul de tine mă pune pe jar;

Trec zilele din calendar, 

Timpul nu are radar, e mereu fugar,

Se mai usucă o floare 

Din bughetul anilor mei,

La fel cum se usucă frunzele de tei.

Mă plimb prin parcuri, pe alei,

În miezul zilei, sau în amurg,

Clipele triste, se scurg în tăcere,

Cărările iubirii sunt întortocheate,

Dar toate duc la tine, bărbate.

Pentru tine car în spate, dragostea, 

Ca pe un sac plin cu fericire,

Căci vom merge împreună 

Pe drumul spre împlinire.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire