Mi te-am zidit demult
La mine-n suflet,
Mi te-am sculptat
În inimă și-n gând,
Cu trupu-mi tremurând,
Dăruindu-ți iubire,
Te-am îmbrăcat
În fericire surâzând.
Am desenat inimile noastre
Pe-un petec albastru de cer,
Am prefăcut lacrimile tristeții
În bulgări albi de sare
Pe care i-am aruncat în mare;
Am legat suferința
Cu lanțuri de fier,
Ți-am plantat în grădina inimii
Un nufăr și un lujer de crin,
Ți-am pus în brațe
Un cufăr plin de iubire
Și-o ramură verde de măslin;
Ți-am pus în brațe
Un cufăr plin de iubire
Și-o ramură verde de măslin;
Te-am sărutat pe pleoape
În prag de seară și în zori,
În prag de seară și în zori,
Ți-am pictat viața în culori,
Ți-am dat aripi de fluture,
Ca să poți să zbori.
În nopțile furtunoase,
M-am rugat la stele
Să ai vise frumoase,
Te-am acoperit cu voaluri
De mătase aurie,
Ți-am pus sub pernă
Busuioc și iasomie
Ca să-ți fie somnul liniștit;
Am traversat fluvii și oceane
Cu iubirea în geamantane,
Am lăsat în inima ta
Dorința-mi de a te avea mereu,
Te-am zidit în mine, iubitul meu.
© Crisastemis
Din Volumul 💘 În brațele lui Eros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu