În nopțile albastre,
Când sufletul mi-e frânt,
Mă gândesc la tine...
Zbor, pe aripi de vânt,
Ajung până la cer,
Ghidată de lumina stelelor,
Apoi cobor în lumea tăcerii,
Plină de mister.
În zilele întunecate,
Când porțile iubirii sunt ferecate
Și pasărea fericirii
Se zbate între viață și moarte,
Caut a ta cetate,
În care te-ai baricadat,
Căci nu mi-ai spus La revedere
Când ai plecat.
Pentru tine, de zeci de ori
M-am reinventat,
Ți-am iertat fiecare greșeală,
Fiecare păcat,
N-am pus la socoteală lacrimile
Pe care le-am vărsat,
Căci prețul iubirii, ar fi prea piperat.
N-am uitat că m-ai iubit cu adevărat,
Mi-ai dăruit clipe magice,
Valoroase ca aurul curat,
Eu, te-am iubit, cum nimeni
N-ar putea iubi vreodat',
Ți-am dat inima mea,
Pe timp nelimitat.
Astăzi, te vreau
Mai mult ca niciodată,
Căci mă simt deposedată de iubire,
Fără tine, nu există bucurie, fericire,
Craca de sub picioare mele,
Este prea subțire,
Nu știu dacă aș mai putea rezista
La intemperiile naturii
Când iarna tristeții
Se va apropia de inima mea.
Am nevoie de îmbrățișarea
Și de sărutarea ta
Ca să-mi potolesc setea
Și foamea de tine,
Vreau să trăiesc pentru azi,
Nu pentru mâine,
Căci viața e plină de surprize,
Nu știi câte reprize vor avea
Meciurile dure sau ușoare
Care vor urma.
Acum, liberul arbitru e de partea ta,
Dar dacă nu ai grijă de iubire,
Te poate oricând penaliza.
© Crisastemis
Din Volumul 💘 În brațele lui Eros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu