Conexiuni

Ce mai faci, iubirea mea, 

Cum mai e viața ta?

Cum stai cu sănătatea, 

Cu fericirea?

Eu sunt așa cum m-ai lăsat,

Cu inima plină de iubire, 

Cu sufletul imaculat.

Aseară te-am visat, 

M-ai sărutat în grabă și ai plecat,

M-am bucurat că te-am văzut, o clipă, 

Căci tristețea m-a luat din nou 

Sub a ei aripă.

Să știi că nu te-am uitat,

Chiar dacă orizonturile mele 

S-au mai îngustat,

Vreau să-ți repet, 

Cu subiect și predicat,

Te-am iubit... 

Te iubesc cu adevărat.

N-a fost doar o iluzie 

Povestea noastră de iubire,

Încă suntem conectați 

Cu anumite fire 

De înaltă tensiune;

Dacă ai fi lângă mine, 

M-aș năpusti asupra ta,

Te-aș strânge cu foc în brațe, 

Te-aș săruta, 

Nu te-aș mai lăsa să pleci,

Te-aș iubi zeci de zile 

Și nopți la rând,

Mi-aș pierde timpul 

Numărând orele fericite,

Privind fitilul lumânărilor topite,

Savurând dulceața gurii tale,

Stând la taclale cu Eros cel vestit,

Din zori, de la răsărit superb de soare,

Până la asfințit minunat de Lună.

Ce mai faci, iubirea vieții mele?

Uneori, te caut printre stele,

Dar ești în fiecare colț 

Al sufletului meu,

Îmi curgi prin vene, 

Ca un râu cu apă vie,

Ești frunza de salvie 

Care îmi vindecă inima 

De fiecare dată când e rănită,

Iubirea pentru tine, 

Nu are limită... nici hotar.

Ți-am construit un mic altar 

La care mă închin în fiecare zi 

Din calendar,

Ești cel mai frumos dar 

Pe care viața mi l-a dat.

Te rog, păstrează-mă 
În sufletul tău curat

Așa cum te păstrez eu, 

În sufletul cald al meu.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Supradoze de iubire