Mai am

O singură dorință și un singur vis,

 Să mor și să renasc 

 În roșul necuprins al buzelor tale,

 Să îmi săruți picioarele goale

 Când mă plimb prin nisipul rece 

 Al clepsidrei timpului, 

 Să zbor prin mijlocul văzduhului 

 Ca o pasăre măiastră;

  

 Aș vrea să-mi bați 

 Noaptea la fereastră, 

 Sau dimineața, în zori, 

 Să-mi pui în căușul palmelor

 Steluțe, fluturi și flori, 

 Să primești în casă colindători 

 Și în prag de primăvară, 

 Nu doar în iarna geroasă, amară. 

 Mai am un dor, ce-i călător, 

 Pleacă și vine, ajunge la tine, 

 Se-ntoarce la mine, 

 Se cuibărește în sufletul meu, 

 Și somnul mi-e greu, 

 Nu pot lupta cu dragostea

 Care-mi stăpânește inima.

 Aș mai vrea, dac-ai putea 

 Să-mi dai ceva în plus, 

 Am nevoie urgentă

 De un surplus de iubire 

 Și de o tonă de fericire;

 Pot să-ți dau la schimb 

 O rază caldă din a mea privire, 

 Și-o pânză de păianjen 

 Țesută cu mii de fire, 

 Să-mi fii captiv o veșnicie.

 Ți-aș face-n fiecare zi o bucurie,

 Te-aș îngriji ca pe o floare de iasomie,

 Lângă mine, ai putea fi fericit 

 Ca în frageda-ți pruncie;

 Aș fi o făclie aprinsă, 

 Aș readuce la viață visele-ți stinse, 

 Ți-aș pune aur pe tâmplele-ți ninse,

 Aș ține ușile inimii mele 

 Deschise tot mereu,

 Pentru tine, dragul meu.

  

 Mai am o speranță penultima, 

 Să fii doar al meu, 
 Cum eu sunt doar a ta, 

 Te voi iubi, până la ultima-mi suflare, 

 Nu doar în clipele de disperare.

 Te iubesc așa cum ești, 

 Știu că nu minți, că mă dorești, 

 Îmi place când mă mângâi,

 Când mă săruți, când îmi zâmbești, 

 Știu sigur că mă iubești. 

 © Crisastemis

Din Volumul - Supradoze de iubire