Ca doi actori

Într-o vară fierbinte, mai demult,

Când soarele pleca spre asfințit,

Când grâul fericirii era deja încolțit,

Ochii noștri s-au întâlnit;

Gândurile noastre bune s-au împletit,

Devenind un șnur colorat lung,

Flăcările din noi s-au contopit

Cu albastrul minunatului amurg;

Ne-am dezbrăcat de orgolii în tăcere,

Dansând prin Univers, ca două sfere,

Nu s-a auzit niciun geamăt de durere,

Doar țipete de plăcere au răsunat

De la un capăt al lumii, 
Până în celălalt.

Ca-ntr-un spectacol fascinant,

Ne-am bucurat
De un decor mirobolant,

Nicio lacrimă de tristețe nu s-a vărsat,

Au curs râuri de lacrimi de bucurie;

Am primit cadou peste o mie de flori,

Stele de aur, fluturi multicolori, 

Iubirea profundă, ne-a făcut 

Să trecem prin diferite stări;

Eram ca doi actori, aveam trac,

Eu nu știam ce să mai spun, 

Ce să mai fac...Tu mă sărutai, 

Te jucai cu părul meu bălai,

Mă mângâiai pe umerii goi;

Flori parfumate de tei 
Au căzut din Paradis

Peste tușul roz cu care am scris

Pe un petec de cer, 
Numele frumos al tău.

Dumnezeu ne-a binecuvântat iubirea,

Ne-a dat în dar fericirea, împlinirea.

 © Crisastemis

Din Volumul - Supradoze de iubire