Aș vrea să fiu un fluture roz
Cu aripi roșii de mătase,
Să vin la tine acasă
În fiecare dimineață la ora șase,
Să-ți privesc trupul dezvelit
Când ai perdelele trase
Și geamul deschis la dormitor,
Să-ți dau ce ți-am promis,
Iubire pură fără măsură,
Și un bilet de avion, până la Paris.
Când sufletul mi-e aprins de dor,
Am nevoie de tine ca de o apă de izvor,
Aș prefera să mor, decât să nu te am,
Căci ești balsam pentru inima mea,
Iubirea ta, e dulcea-mi alinare
În clipele crunte de disperare.
Când nu ești cu mine, soarele dispare,
Cerul e acoperit de nori,
În Grădina Raiului nu mai cresc flori,
Lumea viselor, nu mai e pictată în culori,
Nu pot să mă mai bucur de roua din zori
Căci cad ninsori după ninsori
Pe întortocheatele cărări ale iubirii,
Pașii mei ajung pe potecile tristeții,
Care duc spre nicăieri.
Parcă ieri ne-am întâlnit,
M-m îndrăgostit de tine de la început,
N-aș fi crezut că pot să iubesc
Pe cineva atât de mult;
Când mi-ai dat primul sărut,
M-ai ridicat de pe pământ,
M-ai dus în sferele înalte din Univers,
Ai dat un nou sens vieții mele,
Mi-ai transformat lacrimile
În mărgele de chihlimbar,
M-ai ajutat enorm, fără să ai habar,
Datorită ție, ca o stea de aur,
Strălucesc iar.
Îți mulțumesc, a mia oară,
Floare frumoasă rară,
Mi-ai dat în dar
Parfumul tău seducător
Cu aromă de amor,
M-ai învățat să zbor
Pe Cerul fericirii,
Până dincolo de stele,
Iubirea vieții mele!
© Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu