Te înfășor în voaluri de iubire,
Ca să nu ai nicio cale de ieșire
Din inimioara mea.
Când noaptea mi se pare grea,
Deschid poarta spre Infinit,
Mă plimb cu tine-n gânduri
Până la răsărit de soare.
De câte ori nu e lumină
Pe-a fericirii mele cărare,
Te caut dincolo de zare,
Ca pe o stea strălucitoare.
De câte ori mă rătăcesc
În lumea aceasta mare,
Îmi amintesc de tine
Ca de o floare albă de bujor.
Când simt că din iubire pot să mor,
Mă agăț de ultima speranță
Ca să pot trece ușor
Peste pragul îndoielilor.
De câte ori îmi arde sufletul de dor,
Te caut ca pe un izvor cu apă curată,
Mă rog de soartă să nu fie rea,
Să te mai lase câțiva ani în viața mea.
© Crisastemis
Din Volumul 💘 În brațele lui Eros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu