S-au așternut pe ale fericirilor alei,
Fiorii dragostei, s-au cocoțat
Pe crestele Munților Pirinei;
De câteva luni,
Merg pe urmele pașilor tăi
Pe cărările de poveste din al meu vis,
Pe unde mi-am permis să colind
Cu chipul tău în al meu suflet,
Cu zâmbetu-ți cald în al meu gând.
Îmi simt inima bătând
Din ce în ce mai tare,
Caut cu privirea
O rază caldă de soare
Să-mi încălzească trupul
Aproape inert;
Aș vrea să fii cu mine,
Să te sărut, să te dezmierd,
Tu să fii un cerb, iar eu o căprioară,
Să ne întâlnim în fiecare zi și seară,
Ca în vremurile de odinioară.
Dacă ai sta mai des
În preajma mea,
Ai fi cel mai fericit,
Ne-am plimba de mână
Prin albastrul infinit
Al nopților de amor,
Te-aș dezbrăca ușor
De timiditate,
Ne-am scălda în oceane
De bucurie și de libertate.
Dacă ai vrea să fiu a ta,
Acum și în anii care vor urma,
Ți-aș da toată averea mea,
Aș culege de pe cer o stea
Și aș pune-o în inima ta
Să strălucească mereu,
Aș lipi sufletul tău de sufletul meu,
Ca să fim împreună, la bine și la greu.
© Crisastemis
Din Volumul - Supradoze de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu