Încă mai simt

Încă mai simt dulceața buzelor tale

Pe buzele-mi uscate,

Încă mai văd steluțe colorate

Când apele-mi sunt tulburate.

Încă mai simt mâinile-ți fine 

Pe pielea-mi albă, de catifea,

Simt cum degetele-ți delicate de pianist

Îmi mângâie trupul și sufletul trist.

Încă mai vărs lacrimi de ametist,

Încerc să fiu puternică, să rezist,

Trebuie să lupt din răsputeri cu durerea,

Să uit de gustul amar ca fierea, 

Al singurătății.

Încă te mai văd în fața porții

Distrugând norii tristeții din al meu gând,

Încă mă trezesc în zori, tremurând de frig; 

Uneori te strig, dar ești prea departe,

Și raţia de fericire, 

Îmi e redusă iar la jumătate.

Încă te visez cu ochii deschiși,

Vreau să descifrez codul iubirii,

Să deschid seiful inimii tale,

Căci îmi e foarte greu 

Când amintirile cu noi îmi dau târcoale;

Să știi că n-am uitat ce ți-am promis,

Vom merge împreună în Paradis

Chiar dacă zborurile 

Sunt suspendate temporar;

Aș vrea măcar să știu că îți e bine,

Căci simt că te gândești la mine, 

Aș vrea să te întorci azi... sau mâine,

Poimâine... când vrea inima ta.

Încă te simt sub pielea mea,

Ești ca o mare albastră

În care mi se scufundă 

De dor, inima,

Iubirea nu vrea să plece 

Din sufletul meu,

Te simt în fiecare celulă, 

Ești cu mine mereu.

Încă mai simt parfumul tău

Pe umărul drept al meu,

Simt săgeata lui Eros, 

Direct în centrul inimii,

Încă mai sper că ai să revii,

Că ne vom iubi ca altădat',

Sincer, necondiționat.

Încă mai simt că mă strângi în brațe

Când secundele, ca niște hoațe,

Ne fură din timp,

Încă te iubesc, nu pot să te mint.

© Crisastemis

Din Volumul - Supradoze de iubire