Te am, mă ai

Între noi doi, 
E un munte și un ocean,
Dar eu te am... și tu mă ai,
Din luna mai, a anului trecut,
Călătorești cam tot mereu 
Prin mintea și prin sufletul meu;

Între noi doi, e o lume întreagă,
Dar îmi ești drag, și îți sunt dragă,
Gura-ți cu miros de fragă, 
Mă pune pe jar... În fiecare noapte, 
Din somnu-mi lin tresar,
Căci nu pot să dorm, 
Când nu ești lângă mine;

Te iubesc, nu mi-e rușine să recunosc,
Aș vrea să-ți dăruiesc soarele și luna,
Să fiu lumina de care ai nevoie 
Când cerul fericirii tale, este întunecat,
Când sufletul, îți e de dor înlăcrimat.

Ți-aș săruta non-stop genele dese,
Ți-aș compune piese deosebite
În orele ce trec grăbite pe lângă noi,
Ți-aș scrie zeci de versuri
Cu sute de sensuri,
Aş îmbraca cuvintele de iubire 
În mătăsuri fine;

Aș sta cu tine, ani întregi,
Fără să comitem păcate, 
Sau fărădelegi,
Aș arunca la gunoi toată tristețea, 
Căci nu vreau să-ți pălească
Talentul și frumusețea!

Între noi doi, e o punte de legătură,
Dragoste intensă, pură, 
Fără granițe, fără măsură;
Tu ești ramura-mi de cireș, 
Veșnic înflorită,
Eu sunt primăvara-ți nesfârșită.


Autor: Crisastemis 
Din Volumul 💘 În brațele lui Eros