Pe cuvânt de onoare!

Eu te-am citit demult, ca pe o carte,

Ești foarte bun în tot ce faci...

Mă dezbraci când vrei tu de secrete,

Mă-mbraci în petale de violete,

Îmi pui la urechi ghiocei, 
În loc de cercei;

Eu te-am căutat adesea 
Prin Infinit, dar singur ai venit, 

Când nu mă așteptam;

La început ne salutam 
Când ne vedeam,

După un timp, ne-mbrățișam, 
Ne sărutam... Mă bucuram 
Că te aveam, te bucurai că mă aveai;

Am fost de multe ori în Rai, 

Cu tine de mână,

Eram fericiți când era Lună plină,

Privirea ta era mereu senină,

Răspândeai în jur 

Raze de lumină orbitoare,

Erai de-o frumusețe răpitoare;

Eu eram ca o floare, 

Dar dacă nu te vedeam o zi,

Mă topeam pe picioare 

Ca o lumânare aprinsă 

Și stinsă de prea multe ori;

Dacă nu mă trezeam 

În brațele tale calde în zori,

Mă rătăceam printre nori,

Nu mai auzeam cântece de viori,

Nu mai aveam îngeri păzitori;

Azi te iubesc mai mult ca ieri, 

Mâine te voi iubi și mai mult,

Pe cuvânt de onoare!

Tu îmi ești soare, aer, cer și pământ,

Fără tine, n-aș putea fi ceea ce sunt!

Toate drepturile rezervate

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii