Frontiera Iubirii

În Orașul Singurătății, 
Pe Aleea Tristeții 
Ninge cu stele de gheață 
Din zorii dimineții,
Copacii dezbrăcați de frunze

Stau aliniați în fața iernii

Ca în fața unui Pluton de execuție,

Parcă suntem în perioada de Inchiziție,

Fiecare propoziție, este înțeleasă greșit,

Fiecare cuvânt frumos, rostit 
Cu voce tare, ajunge în parcarea 
Subterană dintr-o zonă interzisă,

Iubirea necondiționată e veterană 
De război, are multe lipsuri și nevoi;

Noi doi, încă ne iubim, 

Luptăm ca să fim împreună,

Vorbim la telefon de zece ori pe lună,

Ne scriem mesaje în privat, 
Pe Facebook, 
De cinci ori pe săptămână,

Ne trimitem unul altuia 
Pupici, emoticoane, 
Ne agățăm de coloane infinite

Ca să ne-ascundem durerile înăbușite,

Ne lovim de enigme încă nedesluşite,

De părerile greșite ale celor din jur,

Inimile noastre joacă-n meciuri 
Tur-Retur... Liberul arbitru e cam dur;

Aș vrea să te fur din lumea ta,

Să faci parte din lumea mea,

Oricum, tu-ți cauți jumătatea,

Eu vreau să-mi schimb 

Viața, identitatea; De fapt

Vreau să port numele tău... !

Pe cărările înzăpezite 
Ale sufletului meu,

Fiorul iubirii se plimbă 
Nestingherit mereu,

Îmi face din noapte zi, 
Din asfințit răsărit;

De n-aș avea o rază de lumină 
În inima mea, nu știu ce m-aș face, 

Poate că m-aș preface într-o stâncă, 

Sau într-o prăpastie adâncă...

Am să arunc o privire în viitor,

Nu vreau să cobor în groapa 
Dezamăgirii... 
Am să caut calea ieșirii 

Din decorul trist al iernii, 

Căci știu că vei veni 
Odată cu primăvara;

Poți să treci Frontiera Iubirii 

Când grănicerii sunt plecați 

Pe alte meleaguri,

Poți să treci peste orice praguri, 

Peste orice bariere;

Eu am semnat 
Contractul de mediere,

Știi că suntem în conflict 
Cu vremea rea,

Am nevoie de semnătura ta...

Vino mai repede, 
Nu mai sta pe gânduri,

Apele mele sunt prea tulburi,

Doar tu poți să mi le limpezești,

Știu că-ți pasă de mine, 
Știu că mă iubești!

Toate drepturile rezervate

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii