Nu face economie de iubire!

Îmbracă-mă în poezie,

Scrie-mi versuri albe

Pe o foaie de hârtie portocalie

Cu stilou-ți vechi, cu peniță aurie,

Mângâie-mi tâmplele ninse 

De zăpada argintie a iernii,

Du-te mai des la Vecernii,

Roagă-te pentru mine, pentru noi,

Să fim împreună 

Și în secolul douăzeci şi doi;

Uită de tine, gândește-te la noi,

Căci dragostea-i făcută pentru doi!

Stai lângă mine în fiecare noapte,

Sărută-mi buzele uscate

Cu buzele-ți catifelate

Când luna de cleștar apare

După ce soarele dispare 

De pe bolta înseninată;

Ia-mi inima în palma-ți dreaptă, 

Apoi pune-o într-o colivie

Făcută din crini, ghiocei și iasomie,

Nu face economie de iubire,

Am să-ți dau înapoi fericire,

Păstrează-mă în sufletul tău,

Să fiu a ta, să fii al meu mereu!

Iubește-mă 

Ca pe un fluture frumos,

Fii duios, mărinimos,

Vreau ca pe cerul iubirii noastre

Să nu existe niciun nor;

Îți promit că n-am să zbor 

Din brațele tale

Dacă săgeata lui Amor 

Îmi va răni inima!

Voi folosi legitima apărare,

Voi arunca în aer tristețea, 

Lacrimile amare,

Mă voi preface 

Că nu mă doare sufletul

În caz că n-am să-ți mai văd zâmbetul;

Vei rămâne poetul meu preferat,

Secretul iubirii noastre va fi păstrat,

Doar Dumnezeu știe cât te iubesc,

În fiecare zi,
Tot de tine mă îndrăgostesc!

Autor ✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii