Deliberat, necondiționat

Iubește-mă cu sufletul curat, 
Deliberat, necondiționat,
Fii ca un crin imperial,
Sau ca un petec de pământ 
Însetat de apă,
Lasă-ți inima să se adape 
Din iubirea mea;
Iubește-mă ca pe o stea
Când nopțile sunt prea întunecate,
Dorește-mă ca pe o rază de soare 
Când diminețile ți se par amare.

Iubește-mă de-aproape 
Și din depărtare,
Știi că eu te iubesc cu disperare,
Dar fii mai serios, 
Nu te mai da mare!
Când trebuie să ne întâlnim, 
Nu mai întârzia, 
Nu trage cortina 
Cand vrei tu peste viața mea,
Nu folosi rute ocolitoare 
Ca să fentezi iubirea-mi mare;
Fii corect, spune-mi 
În față, în mod direct,
Dacă-ți bate inima în piept 
Doar pentru mine,
Nu vreau s-aștept până mâine,
Vreau să aud din gura ta azi 
Că doar ochii mei îți sunt dragi;
Nu-ncerca să te retragi în lumea ta, 
Nu te ascunde după perdea,
Nu folosi tăcerea ca pe o armă grea;
Spune-mi cu subiect și predicat 
Că m-ai așteptat de-un veac... 
Eu nu pot, nu vreau să tac, 
Am să îți spun 
De câte ori vreau eu 
Că ești alesul sufletului meu, 
Iubirea vieții mele...
Voi folosi în continuare 
Sintagmele, virgulele, 
Ghilimelele, cratimele, 
Liniuța unirii, Tabla înmulțirii...
Iubirea ce ți-o port se va multiplica,
Nu poți evada din inima mea 
Oricât ai vrea, nu poți dispărea 
Din paginile poveștilor mele
Cu prinți și cu prințese, 
Cu împărați și cu împărătese;

Frumosule de peste ocean,
De când nu te-am văzut 
Mi-e sufletul plin de alean,
Lacrimile-mi calde 
Se duc pe topogan 
În șir indian, 
Nu am niciun plan de viitor, 
Sunt ca un pod plutitor, 
Am nevoie de un decor liniștitor, 
Nu de unul plictisitor... 
Iubirea ta, face din mine ce vrea,
E ca un păianjen care își țese 
Pânze dese, în inima, în carnea mea,
Tu ești aerul proaspăt 
De care am nevoie,
Ești ca o primăvară înmiresmată,
Ca o rază de lumină pictată 
Pe o pânză fermecată,
Iubite, sufletul tău
Este perechea
Sufletului meu;

Mă gândesc la tine mereu,
Timpul trece foarte greu,
Fericirea e plecată în turneu,
Tu te-ai blocat 
Ca o mașină, pe traseu,
Eu, scriu în fiecare zi 
Câte un mic eseu, sau câteva poezii;
În nopțile pustii,
Te caut prin visele-mi cenușii,
Doar gândul că ai să revii 
Mă ține la suprafață
Când apele tulburi ale tristeții 
Se dezgheață;
Am să-ncerc să dau la o parte 
Voalul negru de ceață 
Care-mi acoperă privirea
Căci vreau să văd 
Strălucirea din ochii tăi...
Abia aștept 
Să mă iei brațe ca altădat',
Să-mi dai un sărut nevinovat;
Vreau să mă iubești o viață-ntreagă
Cu sufletul curat, 
Deliberat, necondiționat!

Autor ✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii