Foc reaprins

În jurul ochilor tăi frumoși

Lacrimile au săpat șanțuri adânci,

De ce nu vrei să arunci

Tristețea peste văi și lunci?

Vreau să-ți sărut genele lungi,

Să-ți șterg lacrimile fierbinți,

Nu vreau să mai plângi pe înserat

Când ești singur în pat,

Vreau să fii calculat,

Să nu te crezi vinovat 

Pentru tot ce s-a întâmplat;

Vreau să vii mâine în zori

Să bem o cafea cu scorțișoară

Cum beam cândva,

Vreau să văd strălucirea 

Din privirea ta

Când gura ta va întâlni gura mea;

Vreau ca dragostea să ne fie 

Prilej de nesfârșită bucurie,

Să stăm o veșnicie îmbrățișați,

Netulburați de vremea de afară,

Să fie primăvară însorită în noi,

Cu cer senin fără ploi;

Vreau să mergi cu picioarele goale

Prin nisipul din clepsidra 
Timpului meu

Adesea, sau aproape mereu,

Vreau să fiu eu cea pe care o visezi,

Pe care o venerezi ca pe o zeiță

Frumoasă ca o garofiță;

Vreau să uităm de iarna nenorocită,

Să nu cădem în nicio ispită,

Să ne lăsăm purtați 
De valurile dragostei;

Vreau să mă iei în brațe ca altădat',

Să mă iubești cu sufletul curat,

Să mă săruți pe sufletu-mi nevinovat;

Vreau să te crezi deja salvat

Din ghearele suferinței,

Căci flacăra dorinței mele nu s-a stins,

Focul iubirii, de ieri s-a reaprins.

Autor ✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii