Amurg de iarnă pictat în gri

Amurg argintiu,

Un cer pământiu

Ca un sicriu deschis

Din care cad 
Țurțuri de gheață

Din noapte, până dimineață.

Amurg de plumb,

Lacrimi, boabe de porumb,

Un drum drept sau strâmb,

Iubirea, un nimb 

Frumos care apare

Doar în visele înșelătoare.

Amurg întristat

Cu frig neașteptat,

Un Orizont limitat,

Un Univers revoltat.

Palme reci de vânt,

Obraji amorțiți,

Riduri, păr cărunt,

Tăceri ca de mormânt.

Amurg îndoliat,

Durere în plan apropiat,

Un glas sugrumat,

Un zbor spre Infinit ratat.

Un trandafir însângerat,

Un crivăț neașteptat,

Un suflet dezorientat,

Un freamăt, un oftat.

Amurg fără cuvinte,

Jurăminte încălcate,

Mistere neelucidate,

Povești de dragoste 

Neterminate.

Ceață, promoroacă,

O cracă prea subțire

De care atârnă 

Câteva fire de flori,

Fiori reci, clipe seci.

Amurg cenușiu,

Un câine care latră a pustiu,

Un gard viu, aproape mort,

Mijloace de transport 

Blocate în trafic,

Un soare nu prea darnic,

Un dor tainic de primăvară.

Căințe, suferințe, patimi, dorințe,

Sentințe, umilințe, năzuințe,

Făgăduințe, nechibzuințe, 

Neputințe, consecințe.

Amurg de iarnă pictat în gri,

Amintiri, regrete, nostalgii,

Fulgi negri de zăpadă, 

Nori vineții,

Elogii, eseuri, poezii.

Toate drepturile rezervate

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii