Mi-e dor de tine
În diminețile senine
Când văd răsăritul plin de culori
Și cârdurile de cocori
Zburând spre cer;
Sufletul meu, și astăzi
Îți este prizonier,
A rămas în căușul palmelor tale
Din ziua când iubirea
A stat cu noi la taclale
Și ne-a oferit
Clipe ideale, de neuitat.
Mi-e dor de tine
Ca de căldura razelor de soare
În iernile năucitoare
Cu ger și cu ninsoare,
Mi-e dor să ne iubim
În nopțile de visare,
Când luna se oglindește în mare
Și stelele căzătoare dispar în zare
Fără ca cineva să verse
Lacrimi amare pentru ele;
Mi-e dor de tine
Mai ales în momentele grele,
Viața mi-e ca o tarabă
Cu oale fără toarte, cu ulcele sparte,
Îmi vine să las totul deoparte,
Să plec departe,
Să nu mai privesc înapoi...
Mi-e dor de tine,
Mi-e tare dor de noi!
Îmi amintesc de toamna trecută,
De frunzele uscate,
De interminabilele ploi;
Priveam pe geam amândoi,
Îmbrățișați, fericiți,
Condamnați la iubire...
Stăteam ore întregi în dormitor
Pierzându-ne printre șoapte de amor;
Mi-e dor de tine de mor,
Vreau să trag un stor peste timp,
Să ne iubim ca altădată,
În fiecare anotimp!
Autor ✍️ © Crisastemis
Din Volumul - Frontiera iubirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu