Tu știi...

Eu nu... Nu pot să mint,

Nu vreau să-ți ascund 

Ce simt; Încă te iubesc,

Presimt că vom fi împreună 

Undeva, cândva,

Sufletul meu te vrea, 

La fel și inima mea;

Recunosc, da, 

Nu pot lupta cu dragostea,

Nu vreau să fug de tine, de ea;

Nu te pot uita,

Nu vreau să arunc în vânt 

Niciun cuvânt de-al tău,

Nici jurământul nostru de iubire;

Iubite, tu ești 

Centrul universului meu,

Mă gândesc la tine mereu,

Săgeata iubirii îmi arată 

Cărarea dreaptă

Care duce direct la tine,

Îmi convine de minune 

Să fiu legată de iubirea ta,

Căci nu vreau 

Să te schimb cu altcineva;

Iubirea ta e ca breloc 

Care îmi poartă noroc

Atunci când mă-nvârt 

În cercul îndoielilor,

Când inima-mi atârnă 

De Lanțul amintirilor,

Când simt că mor de al tău dor;

Tu știi că te ador! 

Doar tu mă faci să zbor,

Datorită ție mi-e ușor 

Să trec peste Podul suspinelor,

Peste zidurile înalte ale tăcerilor,

Peste crestele munților de gheață 

În fiecare dimineață;

În nopțile incandescente 

Mă lupt cu o armată 

De sentimente,

Revăd fragmente 

Din povestea noastră de iubire,

Încerc să stau cât mai mult 

Pe linia de plutire;

Tu ești raza de fericire 

Pe care o văd la orizont;

Nu pot, nu vreau 

Să renunț la tine,

Chipul tău frumos 

E întipărit pe ale mele retine;

Noi doi avem aceleași destine,

Călătorim prin vise clandestine

Fără buletine, fără pașapoarte,

Tu ești o parte din mine, 

Eu sunt o parte din tine,

Nimic nu ne reține să ne iubim;

Nu trebuie să ne oprim 

Din drumul spre împlinire 

Orice ar fi...

Te iubesc prea mult; Tu știi... !

Toate drepturile rezervate

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte