Iubite, când sunt cu tine,
Uit de mine,
Nu mai știu cum mă cheamă,
Nu mai știu cine sunt,
Plutesc pe aripi de iubire
Între cer și pământ;
În ochii tăi, mă scald
Ca-ntr-un ocean adânc,
Ca pe un măr gustos
Îmi vine să te mănânc!
Te privesc și mă minunez
Cât ești de frumos,
Chipu-ți luminos
E ca un răsărit de soare
Pe timp de iarnă,
Când palida ninsoare se-așterne
Peste semnele de întrebare
Așa cum se așterne praful
Pe cărțile cu povești nemuritoare.
Când ești plecat departe,
Ferestrele sufletului meu sunt sparte,
Jumătate din lumea mea
Se prăbușește, inima mea te dorește,
Dorul de tine, în fiecare clipă crește,
Nu se mai oprește
A tristeții aprigă furtună;
Ca să îmi fie ziua bună,
M-agăț de-o strună veche de vioară,
Pictez pe-un șevalet imaginar
Un estuar plin cu lacrimi
De mărgăritar, un fluture
Cu aripi de mătase,
De mărgăritar, un fluture
Cu aripi de mătase,
Vase de croazieră, o barieră ruptă,
O vacanță scurtă în Bahamas...
În prag de seară,
Dacă simt o gheară în piept,
Mă îmbrac în roz și violet
Ca să nu mă afund încet,
În prăpastia durerii,
Mă gândesc la clipele plăcerii
Ca la dulceața mierii,
Amărăciunea fierii dispare,
Pe cerul de smarald
Apare o rază albă de lună;
Îmi imaginez că suntem împreună,
Mă cuibăresc la pieptu-ți cald
Ca să nu mă împiedic
De al suferinței lung și negru fald;
Târziu în noapte, adorm suspinând,
Cu tine-n suflet și în gând;
Visez că-mi dai un sărut dulce,
Săgeata iubirii mă duce
Pe-o pajiște plină de flori,
Mă trezesc mai liniștită în zori;
Zeci de fiori își fac loc în inima mea,
M-aprind ca o stea și nu mă mai sting,
Reușesc să-mi înving temerile,
Ies la suprafață sentimentele
Pe care le simt,
Pe care le simt,
Nu pot să-mi ascund iubirea,
Nu pot să te mint...
Te iubesc, da!
Doar pentru tine-mi bate inima,
Tu ești rima care face
Superbă a mea poezie,
Ești parfumul îmbătător de iasomie
De care mă îndrăgostesc
În fiecare primăvară,
Ești briza plăcută
Pe care-o simt în fiecare vară
Când pașii mă duc
Pe țărmurile cu nisipuri curate
Ale mărilor albastre minunate
Din al meu vis;
Iubite, tu ești drumul meu deschis
Spre fericire, ești semnul de înmulțire
Spre fericire, ești semnul de înmulțire
Pe care-l folosesc în fiecare zi,
Căci iubirea pentru tine
Nu o voi împărți cu nimeni, niciodată,
Inima mea e a ta,
La fel ca viața-mi toată!
La fel ca viața-mi toată!
✍️ © Crisastemis
Din Volumul - Dincolo de cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu