La margine de lume

Ne-am întâlnit cândva, 

La margine de lume;

Eu îmi uitasem al meu nume,

Tu nu-ți mai aminteai 

Al tău prenume... Adesea, 
Îți plăcea să-mi spui glume, 

Mie îmi plăcea să-ți spun povești; 

Îți mai amintești?

Uneori, ne plimbam 
Ca doi nori ușori

Prin Cosmosul plin de culori,

Alteori eram ca doi cocori, 

Zburam nestingheriți 

Pe cerul albastru infinit;

Tu aveai sufletul rănit, 

Eu aveam inima ruptă,

Voiam să cucerim aceeași redută,

Iubirea pe jumătate pierdută.

Când privirile noastre s-au întâlnit

Un foc puternic a izbucnit

La poalele unui munte de granit

Făcut din lacrimile noastre 
Mai demult; Atunci am înțeles 
Că ne-am născut unul pentru celălalt,

Că trebuie să facem un salt împreună,

Să ne cățărăm pe-un colț strălucitor 
De Lună, să nu mai coborâm 

În prăpastia durerii;

În pragul primăverii 

Vom merge mai departe,

Vom limpezi apele tulburate, 

Ne vom iubi cu intensitate;

Vom fi două stele cu aur pictate 

Pe zările întunecate,

Vom străluci din noapte până-zori,

Când boabele de rouă de argint 

Se vor așeza pe flori.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte