Hai să ne iubim mai mult
În perioada aceasta de tranziție,
Să lăsăm ura să moară de inaniție
Când e prohibiție la pescuit
Și la vânătoare;
Și la vânătoare;
Hai să facem sărbătoare
Din fiecare zi,
Din fiecare zi,
Să ne iubim orice-ar fi,
Mai ales acum,
Când e atâta tristețe în lume!
Suflete bune se găsesc
Din ce în ce mai rar,
Din inimi nu prea mai răsar
Florile iubirii;
Hai să nu încălcăm legile firii,
Să folosim liniuțele unirii neîncetat,
Să ne iubim necondiționat,
Să nu uităm că din iubire
Tot Universul a fost creat!
Hai să lăsăm deoparte
Iluziile deșarte,
Să resuscităm speranțele
Iluziile deșarte,
Să resuscităm speranțele
Aproape moarte,
Să avem grijă
De-ai noștri prieteni și frați,
De-ai noștri prieteni și frați,
De ale noastre mame,
De-ai noștri copii și tați,
Să fim bravi soldați
În lupta cu destinul;
Hai să bem o gură
Din Vinul pocăinței
Din Vinul pocăinței
Apoi să mergem
Pe drumul drept al credinței,
Să trecem de barierele
Neputinței cu fruntea sus,
Neputinței cu fruntea sus,
Să punem iubirea
Mai presus de orice,
Să o-mbrăcăm în voaluri
Albe de mătase,
Albe de mătase,
Să-i dedicăm poezii frumoase,
Să-i punem pe cap
O coroană cu pietre prețioase,
Să o legăm cu sfori groase de noi,
Să fie eroina noastră,
Noi să fim ai ei eroi;
Noi să fim ai ei eroi;
Hai să numărăm din doi în doi
Până când vom ajunge
La numărul douăzeci şi doi,
Să aruncăm răutatea la gunoi,
Să sădim lăstari de soi
În Grădina iubirii,
Să crească Florile fericirii
Pe tot pământul,
Să îmbrăcăm veșmântul dragostei
Care miroase-a trandafiri
Și-a flori de tei,
Să ne bucurăm de aburii pitei
Scoase din cuptor
Pe timp de iarnă, când e ger;
Hai să desenăm inimi roșii pe cer,
Să rupem lacătele de fier ale tristeții,
Să ne lungim firul vieții...
Hai să deschidem porțile iubirii,
Să intre razele fericirii
în casele noastre,
Să strălucim ca niștre astre,
Să ne oglindim în iubire,
Ca în mările albastre!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Dincolo de cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu