Hai să ne iubim!

Hai să ne iubim mai mult

În perioada aceasta de tranziție,

Să lăsăm ura să moară de inaniție

Când e prohibiție la pescuit
Și la vânătoare;

Hai să facem sărbătoare 
Din fiecare zi,

Să ne iubim orice-ar fi, 

Mai ales acum,

Când e atâta tristețe în lume!

Suflete bune se găsesc

Din ce în ce mai rar,

Din inimi nu prea mai răsar 

Florile iubirii;

Hai să nu încălcăm legile firii,

Să folosim liniuțele unirii neîncetat,

Să ne iubim necondiționat,

Să nu uităm că din iubire 

Tot Universul a fost creat!

Hai să lăsăm deoparte 
Iluziile deșarte, 
Să resuscităm speranțele

Aproape moarte, 

Să avem grijă 
De-ai noștri prieteni și frați,

De ale noastre mame, 

De-ai noștri copii și tați,

Să fim bravi soldați 

În lupta cu destinul;

Hai să bem o gură
Din Vinul pocăinței

Apoi să mergem 

Pe drumul drept al credinței,

Să trecem de barierele 
Neputinței cu fruntea sus, 

Să punem iubirea 

Mai presus de orice,

Să o-mbrăcăm în voaluri 
Albe de mătase,

Să-i dedicăm poezii frumoase,

Să-i punem pe cap 

O coroană cu pietre prețioase,

Să o legăm cu sfori groase de noi,

Să fie eroina noastră, 
Noi să fim ai ei eroi;

Hai să numărăm din doi în doi

Până când vom ajunge

La numărul douăzeci şi doi,

Să aruncăm răutatea la gunoi,

Să sădim lăstari de soi

În Grădina iubirii,

Să crească Florile fericirii 

Pe tot pământul,

Să îmbrăcăm veșmântul dragostei

Care miroase-a trandafiri 

Și-a flori de tei,

Să ne bucurăm de aburii pitei

Scoase din cuptor 

Pe timp de iarnă, când e ger;

Hai să desenăm inimi roșii pe cer,

Să rupem lacătele de fier ale tristeții,

Să ne lungim firul vieții...

Hai să deschidem porțile iubirii,

Să intre razele fericirii 

în casele noastre,

Să strălucim ca niștre astre,

Să ne oglindim în iubire, 

Ca în mările albastre!

Toate drepturile rezervate

 © Crisastemis 

Din Volumul - Dincolo de cuvinte