Ia-mă cu tine!

Frumosule prinț

Din poveștile-mi minunate,

Ia-mă cu tine-n lumile-ți 
Fermecate, în roz pictate,

Vreau să stau departe de iluziile
Deșarte, de frunzele moarte, 
De copacii goi, de stropii reci 
Ai nesfârșitelor ploi;

Du-mă să văd pădurile de fagi, 

S-aud cântece de pitpalaci,

Adu-mi înapoi primăverile dragi! 

Fă de bunăvoie tot ce faci, 

Fii blând și iscusit ca un vraci, 

Nu încerca să desfaci nodul iubirii 
În patru... Du-mă la cinema, 
Scoate-mă la o cafea,

La un spectacol, la amfiteatru,

Dar nu juca teatru, mai ales cu mine!

Ține-te bine de ancora iubirii, 

Fii bun cârmaci, nu doar cârpaci,

Mai omoară câțiva draci 

Care stau în calea fericirii noastre,

Du-mă spre zările albastre senine,

Pe câmpurile cu garofițe și cu maci, 

Căci știu că mă placi...

Eu... nu, nu te mai plac;Te iubesc! 

Când nu ești lângă mine, 
Simt că mă topesc,

Doar la tine mă gândesc,

Mereu îmi osândesc sufletul 
Din cauza ta, căci dragostea 
Face din mine ce vrea ea.

Te iubesc, da, mult mai mult 
Decât te-ar putea iubi altcineva,

Nu te pot scoate din mintea mea; 

Tu și când taci mă atragi, 

Ochii tăi îmi sunt atât de dragi,

Buzele tale-s ca niște fragi,

Nu mă satur nicicând de ele... !

Frumosule, vino mai repede,

Vreau să beau apă limpede 

Din căușul palmelor tale,

Coboară de la deal la vale,

Nu uita că acele ceasornicelor 

Ne-au devenit rivale!

Am să te las să faci ce vrei 
Cu viața mea, oricum e a ta, 
Așa cum sunt și eu. Fără tine,

Mi-ar fi prea greu să trăiesc

Într-o lume-n care, uneori 
Nu mă regăsesc.

Tu ești lumina ochilor mei,

Fără tine văd ca prin ceață,

Tristețea mă ia pe sus 
În fiecare dimineață, 

Tu ești singura, chiar ultima speranță

De care se agață inima mea.

Vino, degrabă, 
Bate-mi în geam sau în perete, 
Aruncă-mi priviri indiscrete,

Dezbracă-mă de haine, de secrete,

Vânează-mă ca un erete,

Fii cel mai aprig prădător,

Fură-mi din suflet o parte din dor,

Pune-l la tine-n suflet, 

Să vezi cum săgeata lui Amor

Îți poate frânge inima

De nu pui dragostea pe-un piedestal;

Iubitule din visul meu real,

Tu ești ca un pocal plin cu fericire,

Îmi umpli inima de iubire 

De fiecare dată când m-atingi,

Când mă săruţi, simt fiori plăcuți
În tot corpul,
Norocul parcă se apropie de mine 
Cu pași repezi; Când mă studiezi 

Din cap până-n picioare,

Fluturii iubirii încep să zboare 

Din inima ta, direct în inima mea,

Starea de spirit mi se schimbă imediat, 

Mă simt puțin ciudat, 
Dar mă liniștesc treptat.

Când dragostea ta 
Mă prinde-n mrejele ei,

Se-aprinde-n mine-un foc

Din care sar scântei care ajung 
Până în Cosmos...
Când îți aud glasul duios, 

Parcă plutesc pe-un nor alb pufos,

Pot să ating o rază de lună 

Când pe marea iubirii nu e furtună,

Inima-mi nebună se gândește la iubire 

Ca la o căpșună dulce, gustoasă;

Vino, drăguțule, fă-mi viața frumoasă,

Ia-mă de mână, acum, 

Când e vremea bună de iubit,

Șterge-mi lacrimile de granit,

Du-mă pe un colț îndepărtat 
Din Infinit, să ne pierdem 
Prin spațiu, prin timp, 
Apoi să ne regăsim, 

Să ne iubim în fiecare anotimp.

Te-aștept cu nerăbdare, 

Să vii la răsărit de soare,

Căci iubirea-mi mare 
Nu poate fi oprită, 
Nu poate fi stăvilită de niciun dig;

Agață-te de mine cu un cârlig,

Nu mă lăsa din mâna ta,

Lipește-te de umbra mea,

Fii lumina de care am nevoie, 

Nu păcatul, cu voie sau fără de voie;

Tu știi că nu greșesc

Iubindu-te până peste poate,

Dar chiar dacă ar fi așa,

Greșelile-mi vor fi iertate de Divinitate.

 ✍️ © Crisastemis 

Din Volumul - Dincolo de cuvinte