Te simt

Te simt aproape, în fiecare ceas,

Parcă aud al tău dulce glas

Care îmi șoptește la ureche 

Că sufletu-ți gol își caută pereche.

Te simt în fiecare adiere de vânt,

Care mă aduce 

Cu picioarele pe pământ,

Căci uneori sunt cu capul în nori,

Mă gândesc la tine 

De cu seară până-n zori;

Adeseori, simt fiori reci 
Pe șira spinării,
Parcă văd valurile mării iubirii
Cum se lovesc de stânci;
Aș vrea să vii mai repede
Să îmi arunci dorul peste văi și lunci,
Să-mi dai sărutări fierbinți,
Să îmi usuci lacrimile albe
Dintre genele-mi negre, lungi;

Aș vrea să mă strângi la piept,

Să-ți pui capul 

Pe umărul meu drept,

Să-mi spui încet că-ți pare rău,

Că n-ai fost drept, nici înțelept,

Că te-ai jucat 

De multe ori cu dragostea,

Că te doare inima, 

Că ai nevoie de mine, de ea.

Iubite, eu pot fi treapta 

Pe care poți urca,

S-ajungi până la cer, să atingi o stea

Care-ți poate lumina sufletul și inima,

Eu pot fi cărarea ta spre Infinit,

Căci dragostea-mi pentru tine 

Nu va avea sfârșit.

Doar eu te pot ajuta 

Să-ți resetezi memoria,

Să uiți perioadele triste din viața ta,

Eu pot fi liniștea de care ai nevoie

Când nu mai ai condeie

Cu care să mai scrii povești sau poezii,

Îți pot fi rază de soare, în clipele pustii.

Te simt iubite, știu că ți-e greu

Fără zâmbetul meu, 

Fără mângâierea mea,

Dar nu dispera, 

Curând voi fi din nou a ta,

Căci nimeni nu ne poate separa!

Nimic nu-i mai presus 

Ca iubirea noastră,

Tu ești floarea-mi albastră 

De nu-mă-uita,

Eu sunt pasărea-ți măiastră

Pe aripile căreia poți zbura 

Departe de lumea rea,

Cu mine poți ajunge 

Unde vrea inima ta!

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte