Te simt aproape, în fiecare ceas,
Parcă aud al tău dulce glas
Care îmi șoptește la ureche
Că sufletu-ți gol își caută pereche.
Te simt în fiecare adiere de vânt,
Care mă aduce
Cu picioarele pe pământ,
Căci uneori sunt cu capul în nori,
Mă gândesc la tine
De cu seară până-n zori;
Adeseori, simt fiori reci
Pe șira spinării,
Parcă văd valurile mării iubirii
Cum se lovesc de stânci;
Aș vrea să vii mai repede
Să îmi arunci dorul peste văi și lunci,
Să-mi dai sărutări fierbinți,
Să îmi usuci lacrimile albe
Dintre genele-mi negre, lungi;
Pe șira spinării,
Parcă văd valurile mării iubirii
Cum se lovesc de stânci;
Aș vrea să vii mai repede
Să îmi arunci dorul peste văi și lunci,
Să-mi dai sărutări fierbinți,
Să îmi usuci lacrimile albe
Dintre genele-mi negre, lungi;
Aș vrea să mă strângi la piept,
Să-ți pui capul
Pe umărul meu drept,
Să-mi spui încet că-ți pare rău,
Că n-ai fost drept, nici înțelept,
Că te-ai jucat
De multe ori cu dragostea,
Că te doare inima,
Că ai nevoie de mine, de ea.
Iubite, eu pot fi treapta
Pe care poți urca,
S-ajungi până la cer, să atingi o stea
Care-ți poate lumina sufletul și inima,
Eu pot fi cărarea ta spre Infinit,
Căci dragostea-mi pentru tine
Nu va avea sfârșit.
Doar eu te pot ajuta
Să-ți resetezi memoria,
Să uiți perioadele triste din viața ta,
Eu pot fi liniștea de care ai nevoie
Când nu mai ai condeie
Cu care să mai scrii povești sau poezii,
Îți pot fi rază de soare, în clipele pustii.
Te simt iubite, știu că ți-e greu
Fără zâmbetul meu,
Fără mângâierea mea,
Dar nu dispera,
Curând voi fi din nou a ta,
Căci nimeni nu ne poate separa!
Nimic nu-i mai presus
Ca iubirea noastră,
Tu ești floarea-mi albastră
De nu-mă-uita,
Eu sunt pasărea-ți măiastră
Pe aripile căreia poți zbura
Departe de lumea rea,
Cu mine poți ajunge
Unde vrea inima ta!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Dincolo de cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu