Tu ești cea mai frumoasă reverie,
Ești versul alb din scurta-mi poezie
Și inima roșie desenată
Pe un petec de hârtie aurie;
Tu ești o melodie minunată,
Mare Capodoperă de Artă,
Ești poartă deschisă spre Infinit,
Orizont nemărginit.
Tu ești parfum de primăvară,
Îmi iei de pe umeri orice povară,
În clipele grele,
Ești o grădină cu micșunele,
Cu toporași și ghiocei;
Ești floarea delicată de tei,
Aroma ta se simte
Până dincolo de Munții Pirinei;
Ești focul viu din care sar scântei
Care aprind întreg Universul,
Ești sensul vieții, dai aripi tinereții,
Doar tu poți să topești gheața tristeții.
Tu ești o stea și ești a mea,
Îmi bucuri mereu inima,
Îmi luminezi sufletul
De fiecare dată când e întunecat,
Strălucești ca un diamant
Între milioanele de stele
Tu, iubirea vieții mele!
© Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu