Prea multă zăpadă e în jur,
Ianuarie-i puţin cam dur,
E iarnă în Univers, e iarnă în noi,
Trecem prin momente grele amândoi;
Mâine-i joi...
Abia aștept să-ți sărut buzele moi!
Gândurile-mi zboară spre tine
Ca un roi de albine,
Visez cu ochii deschiși
Zile frumoase, senine,
Clipe de iubire pline.
Mai e puțin și se termină săptămâna,
Luna de porțelan nu mai răsare
În fiecare noapte pe albastra zare,
Soarele s-a scufundat în mare.
Ninge de la ora zece,
Anotimpul acesta rece
Se întrece cu gluma,
Bruma s-a așezat
Peste trandafirul meu înlăcrimat,
Copacii au înghețat,
Apele râurilor au secat,
Sufletu-mi zbuciumat
Visează la vremurile calde de altădat'.
E frig și ceață de ceva vreme,
Se-ntunecă mult prea devreme,
Iarna plină de mistere
Ne condamnă la tăcere și la durere
Căci nu-i doar în trecere,
Se întoarce la noi în fiecare an
Ca să-și ducă la bun sfârșit
Fiecare plan.
Din cerul gri cad fulgi albi și argintii,
Norii tristeții m-au acoperit,
Printr-un ochi de geam aburit
Privesc cum ninge necontenit,
Dorul de tine, e de nestăvilit,
În inimă am un gol imens,
Încerc să dau sens fiecărui vers
Pe care vreau să îl pun pe hârtie;
Mi-e dor de mirosul de iasomie,
De florile de pe câmpie,
De culoarea purpurie a amurgului
Care ne-aducea bucurie în suflete
În fiecare seară a lunii iulie
Când vara era în toi
Și în noi era sărbătoare,
Mi-e tare dor s-aud susurul unui izvor,
Să văd podul plutitor pe care treceam
Cu tine de mână când era vreme bună!
Te-aștept cu drag să-mi vii în prag,
Să-ți fac șirag din visele mele,
Să inventăm poezii, povești, telenovele,
Să distrugem iernile, să topim zăpezile;
Să vină primăverile, apoi verile,
Să plutim iar printre stele,
Să ne facem inele
Din argintul razelor de lună,
Să-ți împletesc cunună
Din aurul din soare,
Să ne bucurăm
De iubirea noastră mare
Care peste timp va dăinui,
Căci vom alunga
De pe cerul vieții norii cenușii!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Dincolo de cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu