Drumuri închise temporar

Timpul este probabil,

Cerul variabil, mai mult noros,

Mărul iubirii, e cam găunos,

Am obosit de-atâta mers pe jos!

Îți scriu zeci de rânduri,

Croșetez gânduri,

Unul pe față, altul pe dos,

Regretele sunt de prisos

În anotimpul acesta friguros.

Fericirea staționează 

Pe banda interzisă,

Nu am nicio fisă 

Ca să dau un telefon 

Neastâmpăratului Cupidon, 

Să vină la noi degrabă 

Cu un gram de iubire în desagă;

Amintiri vechi, 

Încă mă leagă de tine,

Sufletul meu plânge, 

Nu se poate abține,

Tristețea s-a agățat de mine 

Ca un mărăcine,

Vreau să ies mai repede la mal, 

Nu vreau să mă înec 

În râul plin de lacrimi și suspine;

Ca să se termine coșmarul,

Să trec hotarul dintre rău și bine,

Mă mint că te vei întoarce la mine,

Că totul va fi perfect în curând,

Dar îmi aud inima bătând,

Ca o mare-nvolburată fremătând;

Se apropie furtuna, 

Dispar stelele, luna,

Speranțele s-au ascuns în spatele

Zidurilor tăcerii tale,

Cuvintele de dor, au devenit banale,

Întâlnirile cu iubirea 

Pot fi doar accidentale.

Mi-e dor de nopțile noastre ideale,

De parfumurile tale orientale,

Îmi lipsesc serile 

Când stăteam la taclale

Pe malul mării

Și ne bucuram de-albastrul zării;

Mi-e dor de mirosul primăverii, 

De iarba verde crudă!

Sufletul mi se scufundă

Într-un ocean de vise,

Dar drumurile spre Paradis 

Sunt temporar închise...

Totuși, brațele mele sunt larg deschise,

Te-așteaptă să-ți dea o îmbrățișare,

Ca să uiți de supărare,

Să mergem împreună

Pe-aceeași cărare dreaptă a iubirii;

Chiar dacă ești în America,

Mi-e gândul la tine,

La o vacanță minunată la Veneția...

Aș vrea să traversăm cu gondola 

Apele tulburate,

Să avem mereu sufletele curate,
Să bem apă vie 
Din oaza de iubire și de libertate,
Să ne iubim, până la moarte!

Mi-e dor să bem o cafea cu lapte 

În zori de zi,

Să ne trezim în triluri de ciocârlii,

Să zburăm pe aripi de iubire

Peste munți peste câmpii!

Mi-e dor de plopii fără soț,

De zâmbetul tău șugubăț,

De sărutul tău pasional, demențial,

De ochii-ți cu străluciri de cristal!

Vreau să fug departe 

De zgomotul infernal al durerii,

Să trec peste clipele neplăcerii,

Să simt adierea primăverii

Odată cu venirea ta,

Vreau ca iubirea 

Care ne-a legat cândva

Să nu se mai poată dezlega!

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte