Albe și triste ninsori
S-au așternut în zori
Pe vechile cărări ale iubirii,
Negre și lungi tăceri
Au acoperit cuvintele de ieri,
Gândurile-mi zboară spre nicăieri.
Fulgi mari de zăpadă
Se contopesc în grabă
Cu nisipul galben
Din clepsidra timpului,
Păsările nu mai dansează
Prin mijlocul văzduhului,
Crivățul suflă cu putere,
Soarele ne-a spus nepăsător
La revedere... !
Neliniștea s-a instalat
Pe fiecare metru pătrat,
Râurile au secat, florile s-au uscat,
Sufletul mi-e zbuciumat,
Inima nu-mi mai bate ca altădat'.
Oprește-mă la tine-n noaptea asta,
Nu aștepta să dea năpasta
Peste singura rază de fericire!
Iarna e înșelătoare,
N-are răspuns la nicio întrebare,
Nici glas de privighetoare
Ca să ne aline dorurile,
Să ne oprească lacrimile cristaline;
Mai stai oleacă lângă mine
Căci vor veni și zile senine,
Hai să ridicăm o baricadă,
Să punem o virgulă sau o acoladă
Între noi și lumea-ntreagă!
Oprește-mă la tine,
Ca să ne fie bine,
Nu mă lăsa să plec,
Nu te mai învârti în cerc,
Lasă-mă să mai aprind un bec
În sufletul tău sec!
Servește-mă
Cu o felie dulce de chec,
Pune-mă la masa ta,
Fă-mi un ceai cald sau o cafea,
Nu te mai ascunde
După perdeaua de catifea,
Invită-mă în patul tău,
Sub plapuma ta...
Pune-ți tâmpla
Lângă tâmpla mea,
Leagă-mi inima de inima ta
Cu fire roșii de mătase,
Vreau să aud șoapte duioase
Până mâine la ora șase
Când zorii se vor ivi,
Nu mă goni din universul tău
Căci drumul spre casa mea
E lung și greu,
Ceața s-a răspândit pe arie mare,
E cod roșu de viscol și ninsoare!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu