În patul tău, sub plapuma ta

Albe și triste ninsori

S-au așternut în zori

Pe vechile cărări ale iubirii,

Negre și lungi tăceri 

Au acoperit cuvintele de ieri,

Gândurile-mi zboară spre nicăieri.

Fulgi mari de zăpadă

Se contopesc în grabă

Cu nisipul galben 

Din clepsidra timpului,

Păsările nu mai dansează 

Prin mijlocul văzduhului,

Crivățul suflă cu putere,

Soarele ne-a spus nepăsător

La revedere... !

Neliniștea s-a instalat 

Pe fiecare metru pătrat,

Râurile au secat, florile s-au uscat,

Sufletul mi-e zbuciumat,

Inima nu-mi mai bate ca altădat'.

Oprește-mă la tine-n noaptea asta,

Nu aștepta să dea năpasta 

Peste singura rază de fericire!

Iarna e înșelătoare,

N-are răspuns la nicio întrebare,

Nici glas de privighetoare 

Ca să ne aline dorurile, 

Să ne oprească lacrimile cristaline;

Mai stai oleacă lângă mine

Căci vor veni și zile senine,

Hai să ridicăm o baricadă,

Să punem o virgulă sau o acoladă

Între noi și lumea-ntreagă!

Oprește-mă la tine,

Ca să ne fie bine,

Nu mă lăsa să plec, 

Nu te mai învârti în cerc,

Lasă-mă să mai aprind un bec 

În sufletul tău sec!

Servește-mă 

Cu o felie dulce de chec,

Pune-mă la masa ta, 

Fă-mi un ceai cald sau o cafea,

Nu te mai ascunde 

După perdeaua de catifea,

Invită-mă în patul tău, 

Sub plapuma ta...

Pune-ți tâmpla 

Lângă tâmpla mea,

Leagă-mi inima de inima ta 

Cu fire roșii de mătase,

Vreau să aud șoapte duioase

Până mâine la ora șase 

Când zorii se vor ivi,

Nu mă goni din universul tău

Căci drumul spre casa mea 

E lung și greu, 

Ceața s-a răspândit pe arie mare,

E cod roșu de viscol și ninsoare!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis 

Din Volumul - Anotimpuri