Glasul iubirii

Când soarele 

Nu-i prea strălucitor,

Când pe cerul vieţii tale 

Mai apare câte-un nor,

Când simți că te pierzi 

într-un cenușiu decor,

Ascultă glasul îmbietor al iubirii,

Zboară odată cu fluturii, departe,

Bea din izvoarele curate 

Câțiva stropi de apă vie 

Ca să mai trăiești o mie, 

Sau măcar o sută de ani!

Când fiorul de dor 

Este apăsător

Și crezi că ai ajuns 

La capătul puterilor,

Când inima ți-e agățată 

De lanțul slăbiciunilor,

Când nu poți să ieși 

Din labirintul amintirilor,

Trage peste timp un stor, 

Deschide poarta viselor,

Vino în pas alergător, 

La mine-n dormitor!

Deschide radioul, 

Să ascultăm tangoul,

Dă volumul la maxim, 

Strânge-mă-n brațe ușor,

Folosește trusa de prim ajutor 

Dacă te dor rău urechile,

Închide ferestrele 

Când simți că se apropie ploile;

În iernile geroase, 

Uită zilele furtunoase,

Încearcă să faci din clipele triste,

Clipe frumoase!

Când îți sunt negre nopțile, 
Trage jaluzelele,
Bucură-te de sărutările mele,
Dulci ca acadelele,
Uită de disperare, 
De gusturile-amare...
Urcă-te în prima barcă de salvare
Când ți se pare 
Că nu poți ajunge-n zori 
Pe un țărm liniștit de mare,
Folosește chingile de ancorare,
Dă-te mare cu armele-ți din dotare;
Privește cu ochii minții 
Răsăritul de soare,
Lasă-te purtat de valul uriaș al iubirii,
Treci peste bariera descumpănirii!

Iubitul meu, 

Stai lângă mine mereu,

Iubește-mă cum te iubesc eu,

Ca pe lumina stelelor, 

Ca pe curcubeu,

Căci îți voi fi alături în ceasul greu!

Împreună, vom putea învinge

Orice furtună, vom face 

Din vreme rea, vreme bună,

Nu va exista minciună între noi;

În fiecare zi, ca doi porumbei, 

Vom cânta balada dragostei

Pe vechile alei din parcurile cu tei,

Din sufletele noastre calde 

Vor sări scântei

Care vor ține-aprinsă etern 

Flacăra dragostei.

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis 

Din Volumul - Anotimpuri