De cu seară, până-n zori

Ninge din bătrânul Univers,

Cu sens, sau fără sens,

Fulgi mari albi pufoși 

Pe umeri mi se aștern,

M-am blocat fără să vreau 

într-un prezent cam tern,

Dar îmi voi proiecta cu gândul 

Un viitor cât mai modern;

Aș vrea să cern nisipul 

Din Clepsidra timpului,

Să vină primăvara, 

Să văd albastrul văzduhului,

Să mă plimb cu picioarele goale

Prin iarba verde de acasă, 

Printre frunzele de mohor;

Mi-e dor s-aud păsările cântând în cor

Balada primăverii, pe care o ador,

Mi-e dor să văd soarele strălucitor,

Să-mi pui flori de cireș în păr,

Să-mi mângâi obrajii calzi,

Apoi să mă săruți cu drag, cu dor!

Aș vrea să fim fericiți ca altădată,

Să ne iubim ca prima dată

În al primăverii parfumat decor,

Să dăm viață altor povești 

și poeme de amor.

Iubite, iarna aceasta, e cam rea,

Nu vrea să ne spună „La revedere!”

Crivățul suflă cu putere de la ora șase,

Frigul mi-a pătruns în oase,

Dorul de tine pleacă și vine,

Amintiri vechi, încă ne leagă,

Iubirea-mi dă de furcă ziua întreagă;

Mi-e dor de-o escapadă în doi!

Fac pași mari prin zăpadă

Cu gândul la iubirea dintre noi,

Îmi înalț mâinile către cer,

Mă rog la Dumnezeu să treacă 

Această iarnă care îmbracă 

Toți copacii în promoroacă,

Mă rog la sfinți s-avem zile senine

Și cât mai puține 
Clipe învăluite-n mister!

În fiecare noapte, 

Deschid porți ferecate

Cu lanțuri și lacăte de fier,

Te caut prin vise, 

Merg pe drumuri interzise

Sperând că ne vom vedea-n curând,

Îmi aud inima bătând, 

Sufletu-mi suspinând,

Am nevoie de tine,

Tu ești drumul meu spre fericire!

Iubirea pentru tine 

Mă ține pe linia de plutire

Chiar dacă uneori 

Plâng în neștire știindu-te departe,

Căci ne despart atâția munți, 

Atâtea ape! Dar nu vreau încă 

Izbăvire din capcana dragostei,

Poți să faci ce vrei cu mine, 

Cu viața mea, nu voi renunța 

La tine, la iubirea ta!

Tu ești fulgul de nea 

Care se topește-n palma mea

În fiecare iarnă grea,

Primăvara, ești picătura de rouă

Care se așterne pe floarea iubirii

Când natura poartă haină nouă,

Vara, ești fulgerul care despică 

Cerul în două, ca să plouă,

Toamna provoci câte-o mică furtună

În inima-mi nebună, beată de iubire;

Tu, cu-a ta grație și strălucire 

M-ai cucerit de la-nceput 

C-o singură privire,

Am călătorit împreună prin Infinit 

Cu Trenul vieții, fără oprire,

Mi-ai pus la picioare 

O lume plină de splendoare.

Ai fost și ești bucuria-mi mare,

Iubirea-mi pentru tine 
Nu are granițe, nici hotare... 

Ești ca o apă curgătoare,

În care mă-mbăiez 

Când focul iubirii arde tare;

Tu mi-ai făcut cărare spre inima ta,

Eu ți-am făcut un șanț spre inima mea,

Ca să mă inunzi cu dragostea ta.

Te-aștept să vii, 

Cu brațele pline de flori,

Să zburăm pe aripi de iubire

De cu seară până-n zori,

Vom fi doi aștri strălucitori,

Pe cerul iubirii noastre, 

Nu vor mai fi nori!

Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte