Un musafir nepoftit / Crisastemis

Iar șuieră vântul prin pădure,

Râul fericirii, este cam tulbure,

Stelele, sunt ca țurțurii de gheață, 

Soarele nu mai apare 
În fiecare dimineață;

Cerul, e negru ca smoala,

Strada iubirii, e albă, ca o coală 
De hârtie, o mantie de nori 
A acoperit în zori întreg pământul;

Copacii desfrunziți s-au întristat,

Covoare de nea, întinse-s pe asfalt,

Iarna, a venit  ca un musafir nepoftit,

Amintirile triste ne-au năpădit,

Ninge peste timp cu flori de argint.

Luna suspină de durere,

Sălciile pletoase plâng de zor,

Aripile păsărilor se frâng în zbor,

Niciun picior de pescăruș jucăuș

Nu am mai văzut pe malul mării,

Nici la răsărit, nici la asfințit...

Mi-e dor de primăvară și de vară,

De-o seară caldă pe-o verandă

Plină de flori... Mi-e dor de fluturi, 

De cocori, de minunatele culori

Ale curcubeului...

Mi-e dor de cântecul cucului,

De-albastrul văzduhului,

De galbenul soarelui,

De verdele crud al ierbii înrourate,

De apele izvoarelor curate!

Mi-e dor de o plimbare în doi,

Nu prin zăpezi, nici prin ploi,

Nici prin dâre de noroi,

Ci pe alei, printre flori de tei,

Prin grădini pline 

De lalele și de ghiocei;

Mi-e dor de un crâmpei 
De fericire, în clipele acestea

Când întreaga fire

E năucită, când vremea aceasta 
Nenorocită ne întristează, 

Când pendulul ceasului

Se balansează și nu vrea 
Să stea pe loc...

Mi-e dor de-un foc aprins 
Pe timp de vară într-o tabără 
De vis, pe timp îndelungat,

Mi-e dor de-un zbor nelimitat 
Pe aripile iubirii,

De la un capăt al lumii
Până în celălalt!

Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri