Te voi iubi oricum
Ce să-ți mai spun acum,
Când iarna vine?
Că-ncerc să mă ridic de prin ruine,
Că mi-e prea sete de tine?
Ce pot să fac să nu înnebunesc,
Când doar la tine mă gândesc?
De amintiri mă lovesc
Ca de un gard de spini,
Sunt ca o floare printre mărăcini...
Sunt prea puțin oameni
Să îmi placă așa cum îmi placi tu,
Ție nu-ți pot spune niciodată: Nu!
Ce pot să fac să mă iubești?
Eforturi supraomenești?
Să folosesc tertipuri ștrengărești,
Ca să te fac măcar să îmi zâmbești?
Ce pot să îți mai spun acum,
Când toamna pleacă
Dar lasă-n urma ei frig,
Ceață, promoroacă?
Iubirea nu e o joacă de copii,
Nu e puf de păpădii,
Iubirea e o floare rară,
E murmur de izvor, e cald fior;
Plouă cu lacrimi reci
Pe ale iubirilor poteci,
Plouă în sufletul meu bun
Cu baloane de săpun...
În lumea-ți plină de mistere
E prea multă tăcere!
E prea multă tăcere!
Ce pot să îți mai spun acum,
Când simt pe pielea-mi udă
Delicatul tău parfum?
Am să te iubesc oricum,
Nu va ieși doar fum
Din focul inimii mele,
Nu voi lăsa iubirea
Să se prefacă-n praf de stele!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu