Povești nescrise
Pe albele foi,
S-a așternut tăcerea de joi,
Am început să număr
Din doi în doi,
Poate-am să te aduc
Cu gândul înapoi,
Să fim împreună
Și-n vremurile de apoi;
De când s-a uscat
Frunza de trifoi
A dispărut cuvântul "noi''
Din vocabular,
Tu ești la Cercul Polar,
Eu sunt la Tropice,
Într-un balansoar;
Mă legăn printre vise,
Printre povești nescrise
Despre iubirile interzise,
Caut o cale de ieșire
Din coșmarul
Cu numele „Dezamăgire”,
Vreau să ajung
La Capitolul „Fericire”.
Vreau să văd
O sclipire în ochii tăi,
Să știu că mă mai vrei,
Poate n-ai să mai iei
Iubirea-n glumă,
Căci dorul de tine mă sugrumă;
Nu pot să mai scot un cuvânt,
Sufletul mi-e frânt, inima rănită,
Sunt ca o carte prăfuită...
Mă simt jefuită
De sentimente,
Viaţa mi-e împărţită
În compartimente;
Trec prin teribile momente,
Mă lupt cu emoțiile efervescente,
Nu mai țin cont de legi,
De regulamente;
În aceste clipe turbulente
Mișcările-mi sunt lente,
Dar am să scriu pe foi veline
Că îmi e dor de tine, de noi,
Că te vreau înapoi,
Că te iubesc până la Infinit,
C-am devenit mai bună
De când iubirea ta îmi e stăpână!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu